Rostul de dilatatie este acel spatiu dintre doua corpuri de cladire ale unei singure constructii, situatie intalnita la blocuri cu mai multe scari, cladiri mari cu mai multe tronsoane, duplexuri, poduri rutiere. Aceasta fanta de maxim 10cm separa doua corpuri de cladire de la fundatie pana la acoperis, constructia avand fie pardoseala comuna, fie pereti despartitori. Zona de separatie permite corpurilor sa lucreze separat astfel incat sa nu existe tensiuni la cutremur, la asezarea pe sol, la trepidatii si evitarea fisurilor. Deasemenea, unele corpuri anexate care se construiesc langa o cladire deja ridicata au prevazute aceste rosturi de dilatatie si separatie.
Plecand de la ideea ca infiltratia poate apare foarte usor daca nu exista un sistem de etansare care sa permita intinderea materialului de sigilare, au fost inventate profiluri speciale din cauciuc si masticuri de umplere sau profile din tabla cu bucla omega care sa acopere acest spatiu. In detaliu de constructie pentru impermeabilizarea cu membrana bituminoasa este prezentat modul de aducere a materialului in forma de bucla, ideal in doua straturi, cu o forma adancita in scobitura si una proeminenta in sus asa incat la micile deplasari ale cladirii sa aibe loc o intindere milimetrica a materialului care sa nu se rupa.
La acoperisurile drepte cu terasa necirculabila, tronsoanele sunt separate cu atic parapet inaltat care se inchide cu membrana si sort de tabla omega; terasele circulabile prezinta rostul pe acelasi nivel al planseului si necesita o atentie sporita in alegerea unei hidroizolatii eficiente si durabile asa incat sa nu necesite interventie de reparatie asupra izolatiei dupa ce s-a acoperit cu pardoseala.
