Este necesar testul de etanseitate pentru membranele aplicate la terase?
Testul cu apa prin inundare se face la cerere daca terasa se va acoperi cu finisaje (sapa, gresie, pamant) pentru a depista si remedia la timp daca exista defecte de ordin calitativ; ulterior este mai greu de remediat. Dupa proba, starea hidroizolatiei se preda prin proces verbal de receptie si constatare. Nu este necesara la terasele necirculabile unde membrana va ramane ca strat final de inchidere iar lucrarea este vizibil bine lucrata, orice eventuale defecte pot fi depistate local printr-o simpla vizionare a specialistului.
Proba prin inundare se recomandata pentru lucrari de hidroizolatii bituminoase (sau alte tipuri), daca beneficiarul doreste acest lucru, testand astfel eficienta membranei contra infiltratiilor sub presiunea statica a apei. Pentru siguranta lucrarilor noi, unde s-au montat bariera de vapori, stratul termoizolant si membrana hidroizolanta, este indicat ca planseul sa aiba panta si fiecare strat sa fie racordat la o gura de scurgere, altfel exista riscul la infiltratie ca apa sa stagneze in stratificatie (de ex: montarea unui singur receptor mai sus de stratul de termoizolatie).
Presiunea apei care se pune pe acoperisul terasa este foarte mare asa incat orice fisura este pusa la incercare, iar daca aceasta exista, este fortata sa primeasca multa apa chiar si printr-un por foarte mic (asemenea unei seringi). Orice montator care trece cu bine peste acest test se poate mandri pentru reusita. In mod normal la precipitatii indiferent de cantitate nu se pune presiune mare pentru membrana, apa se va drena usor catre scurgeri si nu va exista acea “piscina” vreodata pe terasa. In alte tari se considera ca daca apa a ramas pe terasa mai multe zile din cauza unei infundari a receptoarelor, terasa este ca si compromisa. Pentru alte tipuri de hidroizolatii, precum membranele sintetice PVC, testul de etanseitate se face optional prin presiune cu fum in anumite conditii – acoperisurile usoare si de mari dimensiuni nu suporta greutati suplimentare.
In cazul unei scapari, primele semne vor fi umezirea prin picurare lenta sau abundenta cu apa proaspata pe zonele de scurgere, pe langa coloanele pluviale, coloane de aerisiri, cosuri de fum sau oriunde exista o fisura in planseu. Aceste semne pot aparea in cateva ore sau in max. 2 zile. Daca testul cu apa trece cu bine, avem o siguranta pentru terasa indiferent de volumul de precipitatii, chiar daca asa cantitate de apa nu va mai fi niciodata pe acoperis asa cum a fost la inundare. Semnele pe unde a intrat apa prin hidroizolatie se depisteaza usor urmarind punctele vizibile unde persista umezeala sau zone unde tasneste apa infiltrata; se repara prin vulcanizare locala.
Conditia ca o hidroizolatie bituminoasa sa poata face fata presiunii apei este sa aiba minim 7mm reali (doua straturi de membrana bituminoasa de 3mm respectiv 4mm), iar timpul de stagnare este de 72 ore (3 zile si 3 nopti). Nu este indicat sa se depaseasca aceste zile intrucat exista riscul ca structura membranelor sa fie afectata. Inainte de inundare se va verifica starea peretilor interiori pentru a elimina suspiciunea asupra vechilor semne de infiltratii, daca exista. Apa va fi evacuata prin sifoanele montate, crestand usor dopurile de membrana lipite pe gaura de scurgere, asigurand ca presiunea si volumul mare de lichid sa fie redus asa incat sa nu disloce coturi sau imbinari ale coloanei.
O incarcatura cu apa pe toata suprafata (in medie 10cm, care poate fi mai mare la scurgeri si aprox. 2cm la margini si coame in functie de pante) inseamna, la 100mp, o cantitate de 10mc – aprox. 10 tone; la 200 mp – 20 tone. Peste aceasta suprafata se va cere acordul proiectantului pentru siguranta structurii acoperisului.
