Subsolurile cladirilor sunt construite majoritatea din beton turnat, rezistent si solid, insa acest material compact nu este total sigur la infiltratii. Miscarile de lucru, asezarea la sol a cladirii sau contractia materialului in procesul de intarire pot determina aparitia microfisurilor, fara a mai pune in calcul existenta eventualelor goluri daca exista eroare de turnare. Infiltratia prin beton la suprafete ingropate, fundatii, beciuri, parcari subterane, subsoluri, demisoluri, tuneluri etc este greu de controlat si de oprit. Neexistand o bariera impotriva umezelii cu material etansant, apa patrunde din exterior prin cadere sau prin presiune hidrostatica, traversand grosimea peretelui prin punctele slabe sau la imbinarile din turnare.
Odata patrunsa, apa isi croieste un culoar care incepe usor sa sape si sa adune calcar din ciment care se va vedea sub forma unor pete albe pe lungimea crapaturilor la fata peretilor. Care este solutia? Cel mai simplu este atunci cand imobilul este in faza de construire, aplicand in prima faza membrana de hidroizolatie pe planseul orizontal care sta la baza cladirii (radier) iar ulterior aducerea membranei pe exteriorul vertical dupa ridicarea peretilor fundatiei, asa incat prin legarea membranelor sa rezulte o hidroizolatie continua asemenea unui pahar. Daca se foloseste membrana bituminoasa termosudabila, aceasta trebuie sa fie calitativa (grosime reala 4mm, cu armatura ranforsata de poliester netesut) si va fi protejata de pamant si radacini cu placi de polistiren extrudat respectiv folie cramponata de drenaj. Izolatia ideala este cea aplicata pe exterior, precum si noi ne protejam cu pelerina impermeabila pe deasupra imbracamintii care sa opreasca patrunderea apei sau stagnarea umiditatii in profunzime.
In situatii urate de infiltratii subsol la un imobil finisat, daca se doreste refacerea hidroizolatiei sau completarea cu un nou strat, escavarea in jurul fundatiei este un proces greoi si costisitor care implica o munca imensa de scoatere a pamantului, curatarea si uscarea suportului, aplicarea hidroizolatiei pe vertical. Insa nu este garantat faptul ca se poate face o legatura perfecta cu membrana radierului (daca exista), exact acolo unde apa forteaza imbinarea dintre vertical si orizontal. In astfel de situatii se poate apela la solutii secundare de hidroizolatie facuta pe interior sub forma de pelicula cristalina, prin aplicarea tratamentelor de impermeabilizare a suprafetei betonului cu substante de solidificare, constand din mortaruri cimentoase speciale, executate de catre firme de specialitate.
In lipsa hidroizolatiei, panza freatica exercita o presiune mare asupra pardoselii si inunda subsolul; pentru controlul apei se mai practica la interior lasarea unei base in pardoseala din beton sau construirea uneia noi in punctul cel mai de jos, de marimea unei galeti, unde se va aduna incet apa iar cu ajutorul unei pompe cu plutitor va fi scoasa afara. Aceasta varianta nu ne va scapa total de griji deoarece prin scoaterea apei posibil sa se deschida noi canale de drenare prin pamant asa incat debitul prin mica fantana sa fie din ce in ce mai mare.
In alte tari se practica saparea in placa de beton a unui mic sant perimetral la marginea peretelui si montarea unei rigole sau unei tevi de scurgere perforata; pentru a crea o bariera la infiltratii prin pereti si a canaliza apa patrunsa catre canalizare, se fixeaza mecanic folie cu crampoane de drenaj pe tot peretele si lasata mai lunga peste coloana perforata, apoi santul se acopera cu beton, drenarea fiind conectata la o basa din pardoseala creata ca o cuva etansa care va fi golita cu ajutorul pompei. La unele case vechi sasesti cu beciuri era lasat pietris perimetral de 10cm intre pardoseala din beton si zidarie cu rol de aerisire a umiditatii din podea.
In cazul in care avem un camin sau un beci nebetonat care aduna constant multa apa precum o fantana si trebuie facuta hidroizolatia ca sa avem in final un spatiu uscat, se poate incerca urmatoarea operatie in varianta bituminoasa. Se scoate apa/ se aseaza un strat folie cu crampoane de drenaj, de preferat cu bulbi mai adanci asezati in jos/ se toarna imediat beton armat cu plasa/ dupa intarire se aseaza membrana bituminoasa de hidroizolatii, bine lipita cu flacara la imbinari si urcata pe caramida tencuita, posibil sa fie nevoie de prindere mecanica in dibluri si atunci hidroizolatia va fi in doua straturi/ se toarna sapa de egalizare pentru presarea membranei pe orizontal. Daca membrana tinde sa se desprinda de pe suportul umed al zidariei sau sa se umfle si sa cada sub presiunea apei, se ridica un rand nou de zidarie iar spatiul ramas se umple cu beton pentru sustinerea hidroizolatiei verticale. Pentru toate solutiile sau alte tipuri de impermeabilizari se va tine cont de recomandarile inginerilor.
