Elemente de baza pentru alegerea unui acoperis terasa
Acoperisul de tip terasa pe structura din beton armat sau schelet metalic este o solutie preferabila pentru cladirile cu regim mare de inaltime (unde acoperisul cu pod poate fi afectat la curentii mari de aer) sau pentru casele la care se doreste folosirea spatiului de deasupra cladirii in diferite activitati, vizionare panoramica, gazduire aparate racire sau panouri fotovoltaice, posibilitatea ulterioara de a mai construi un etaj, etc. Cei care opteaza pentru un acoperis terasa o mai fac si pentru eliminarea zgomotului fonic de ploaie, termoizolare mai buna la nivel de tavan, constructie robusta, insa costurile pot ajunge duble in comparatie cu alte tipuri de acoperisuri. Aceste tipuri de acoperisuri sunt mai pretentioase in ce priveste bariera de protectie la patrunderea apei in structura atunci cand se construieste in zone climaterice umede de ploi si zapezi cum este in Romania.
Acoperisul tip terasa este acoperisul plan cu o inclinatie de panta mica avand diferite dimensiuni si fiind incadrat perimetral cu parapet, atic sau balustrada.
–Aticul exterior se realizeaza din beton armat cu grosime de de min 10cm sau din zidarie de caramida ori BCA cu grosime de min 25cm incadrata intre stalipsori si centura de beton. Inaltimea aticului este recomandat sa fie de min 30cm de la ultimul strat al termosistemului in cazul terasei necirculabile sau min 90cm la terasele circulabile.
– Accesul pe terasa se poate face prin interior (kepeng pentru terasa necirculabila, casa scarii pentru terasa circulabila) sau prin exterior pe scara de incendiu.
– Gurile de colectare a apei prin coloane sau burlane catre canalizare sunt deasemeni importante pentru o evacuare cat mai rapida in caz de ploaie torentiala. Acestea pot fi prin interior racordate la coloane (care se mascheaza cu rigips, se izoleaza cu vata pentru reducerea zgomotului apei) sau prin exterior racordate la burlane (care pot fi la vedere sau ingropate in termosistemul fatada).
– Nivelul pragurilor usilor de la terasa trebuie sa fie mai sus decat nivelul pardoselii exterioare intrucat exista riscuri de infiltratie pe sub usa. Tamplaria este indicata sa se aseze pe o bordura cuprinsa in hidroizolatia terasei si care sa fie cel putin 10cm mai ridicata decat nivelul terasei dupa finalizarea straturilor termo/hidro/sapa.
– Zonele care strapung planseul terasei (guri coloane scurgere, guri coloane aerisire, cosuri de fum, kepenguri) sunt cele mai vulnerabile la infiltratie in cazul in care hidroizolatia nu are continuitate pe aceste portiuni. De aceea elementele care vor veni pe aceste strapungeri se vor monta inainte de aplicare pe terasa pentru a fi incluse obligatoriu in hidroizolatie.
– Sapa de panta pentru terasa. Sapa recomandata pentru terasa este sapa semiumeda (elicopterizata sau manuala) pe baza de nisip, ciment si apa. Se pot folosi lianti pentru uscare rapida sau aditivi speciali pentru impermeabilizare dar care nu vor inlocui hidroizolatia clasica. Pentru terasele circulabile este recomandata armarea cu fibre de polipropilena sau cu plasa sudata zincata.
Al doilea tip de sapa pentru terasa este sapa perlitica cu o densitate de doua ori mai usoara decat sapa densa. Preturile sunt mai mari.
– Panta de scurgere va fi aproximativ de 1cm diferenta de nivel pe metru liniar in functie de suprafata, pornind de la o grosime de min 4-5cm in zonele gurilor de scurgere si urcand spre coame. Folia de plastic asezata sub sapa ii permite o glisare pe suport astfel incat sa nu rupa hidroizolatia la miscarile de lucru ale cladirii. Deasemeni sapele vor fi impartite cu rosturi de dilatatie pentru evitarea aparitiei fisurilor si delimitate cu banda perimetrala PE pentru separatie punte termica de perete.
Societatea noastra poate sa va raspunda la orice intrebare legata de hidroizolatia acoperisului terasa si sa vina in intampinarea clientilor cu servicii profesionale, propunem si aplicam solutii corecte, folosim materialele incadrate in standardul calitatii la preturi bune.
Hidroizolatia pentru terasa
Hidroizolatia clasica bituminoasa poate fi considerata de o parte din constructori o solutie tehnica veche si demodata datorita dificultatii de punere in opera. De multe ori deficientele de instalare si alegerea materialelor la jumatate de calitate s-au dovedit foarte paguboase ulterior. Insa calitatea materialului bituminos pentru straturile de baza nu se pune la indoiala si se poate distinge prin cateva elemente simple precum:
–elasticitatea la rece (pornind de la -15*C in comparatie cu clasicul bitum casant de 0*C ),
–armatura poliesterica (in comparatie cu clasica fibra de sticla casanta),
–grosimea membranei (minim 3mm pe strat – aprox 4 kg/mp).
Membranele bituminoase se folosesc pentru impermeabilizarea constructiilor de beton in sistem de hidroizolatie dubla: la nivel de bariera vapori pe planseu si la nivel de inchidere. In toate cazurile membrana inchide terasa pana la exterior pe atic pentru mai multa siguranta.
Aceste diferente de calitate se vad la exploatarea terasei in timp, care in cazul unei membrane slabe, infiltratia apare in primii 2-3 ani. Bitumul plastic de 0*C (APP) se utilizeaza de regula ca bariera de vapori sub protectie de termoizolatie sau la constructii ingropate; bitumul elastic (SBS) se utilizeaza ca membrana de inchidere pentru lucrari de diferite complexitati.
Amorsarea suprafetei este necesara pentru a ajuta lipirea membranei ce va adera pe suportul de beton. Se aplica pe suprafete vericale (zidarie, tencuiala) sau orizontale (sapa de panta). Nu este necesara amorsarea suprafetei primului strat bariera vapori pentru a lasa porii planseului sa “respire”.
In functie de destinatie, sistemul hidroizolant se aplica cu atentie pentru mai multe tipuri de terasa:
– semicirculabila pentru intretinere ocazionala,
– circulabila privat, pietonal sau rutier,
– vegetala cu gradina, spatiu verde
In cazul teraselor circulabile pietonal, hidroizolatia se protejeaza cu gresie, dale de beton pe pat de nisip, deck-uri de lemn pe picioruse reglabile, dale de cauciuc reciclat asezate flotant. In cazul teraselor necirculabile, hidroizolatia este protejata de paietele de ardezie naturala. In cazul teraselor gradina, hidroizolatia este protejata de stratul de pamant vegetal. In cazul teraselor si a podurilor rutiere hidroizolatia este protejata de covorul asfaltic turnat la cald.
Termoizolatia pentru terasa
Izolatia termica a terasei limiteaza pierderile de caldura prin acoperis, reduce socurile termice si elimina fenomenul de condens. Pentru evitarea condensului este necesara luarea in calcul imbracarea cu termoizolatie a tuturor elementelor de beton ale acoperisului inclusiv aticul terasei la interior, exterior si pe planul orizontal de sub sortul de tabla zincata sau piatra de granit. Termoizolatia se prinde cu adeziv de hidroizolatia cu ardezie lipita inainte pe toata structura aticului.
Termoizolatia speciala pentru terasa trebuie sa fie rigida de pardoseala sau trafic pentru a nu se tasa sub greutatea straturilor finale:
– polistiren extrudat impermeabil XPS (densitate 32kg/mc)
– polistiren expandat EPS200 (densitate 30kg/mp)
– placi poliuretan PUR/PIR (densitate 40kg/mc).
Asezarea termoizolatiei la terasa va fi de preferabil sub hidroizolatie pentru a nu fi expusa umezelii continue rezultate de la ploaie sau zapada si implicit riscul de a se pierde din coeficientul termic sau degradarea sa. Grosimea stratului termoizolant variaza in functie de proiect, de inaltimea pragurilor usilor sau inaltimea aticului.
Decopertarea terasei
Inaintea aplicarii hidroizolatiei finale, decopertarea vechilor hidroizolatii la acoperisurile de bloc (asociatii) se poate face local asupra membranei care nu este lipita pe suport ori a umflaturilor si se fac reparatiile aferente cu aceeasi membrana lipita la cald sau cu materiale compatibile. Decopertarea unei vechi izolatii stratificate daca este bine lipita creaza denivelari care vor trebui acoperite cu un strat uniform de sapa de egalizare de min 5cm. Pentru cei care doresc decopertare clasica trebuie sa stie ca aceasta consta in scoaterea tuturor straturilor de membrana pana la sapa de panta, asigurarea acoperisului pe toata suprafata cu prelata, montarea de termoizolatie pentru completarea grosimii straturilor (in caz contrar apare condensul) si apoi hidroizolatie in sistemul stratificat, ceea ce implica costuri foarte mari.
Pentru stoparea infiltratiilor din exterior, se fac reparatii locale asupra partilor vulnerabile sau (recomandat) reparatii totale a terasei; hidroizolatia presupune inchiderea cu membrana corespunzatoare calitativ si compatibila cu suprafata existenta, curatarea acesteia de obiecte straine ce pot provoca perforari sau degradari in timp si limitarea accesului persoanelor neautorizate. Este recomandata montarea pipelor de aerisire in special pe coame pentru degajarea umiditatii acumulate in placa sub forma de vapori.
In cazul caselor cu terase placate cu finisaj de gresie, decopertarea este dificila intrucat stratul de sapa final este de obicei armat iar evacuarea molozului rezultat poate implica si alte stricaciuni. Infiltratia pe aceste zone se datoreaza hidroizolatiei facute cu membrane subtiri, casante, insuficiente sau erorilor de instalare: neridicarea membranei corespunzator pe verticala, sudura membranei cu intreruperi la colturi si muchii, portiuni de imbinari asezate contra apei. Toate aceste vicii se pot testa prin inundarea terasei 72 ore pe toata suprafata orizontala.
Pentru stoparea infiltratiilor din exterior, de obicei se recurge la solutii mai simple cum sunt rechituirea cu masticuri speciale a rosturilor de gresie, aplicarea hidroizolatiilor lichide pensulabile, verificarea surselor cu potential de infiltratie de pe plan vertical, curatarea gurilor de scurgere pentru a se evita stagnarea apei. Umezeala din structura izolatiei se evapora fara probleme in timpul sezonului cald prin difuzia vaporilor prin toate elementele de comunicare ale terasei cu exteriorul.
Hidroizolatia rostului de dilatatie
Anumite imobile de dimensiuni mai mari sunt proiectate in doua sau mai multe tronsoane separate incepand de la fundatie, fiecare nivel de pardoseala, perete si tavan pana la acoperisul terasa printr-un rost sau mai multe de aprox 5-10cm ce permit impartirea sarcinilor la miscari seismice, asezarea cladirii pe un sol cu diferente de structura, trepidatiile unui trafici rutier intens. Aceste rosturi sunt determinate dupa efectuarea unor calcule asupra structurii de rezistenta si sunt proiectate pentru evitarea aparitiei fisurilor pe aceste zone de tensiune.
Racordarea hidroizolatiei la rosturile de dilatatie trebuie sa permita miscarile relative a celor doua unitati de caldire fara a forta si rupe orice tip de strat de hidroizolatie de deasupra.
Rostul de deformatie la terasele necirculabile se hidroizoleaza prin ridicarea pe ambele parti a unor reborduri sau aticuri care se imbraca cu membrana si se inchide cu profil tabla cu bucla.
Rostul de deformatie la terasele circulabile care este de nivel se asigura cu strat de membrana hidroizolatie modelata cu bucla in dreptul rostului atat la bariera de vapori cat si la membrana de inchidere. Aceste bucle asigura o crestere de lungime a hidroizolatiei in cazul dilatarii rostului. Rosturile se umplu cu masticuri cauciucate. Terasa se va placa de preferat cu pardoseala demontabila (nu cu gresie) pentru a se putea interveni la hidroizolatie in caz de rupere.