Guri de scurgere compatibile

Sistemul de evacuare pluviala este foarte important pentru siguranta unui acoperis, raspunderea alegerii acestor accesorii fiind esentiala dar si punctul de plecare sanatos al constructiei acoperisului. In functie de aceasta alegere, impreuna cu un montaj de specialitate, receptoarele incompatibile sau montate gresit pot fi cauza numarul unu a problemelor de infiltratii.

Exista mai multe tipuri de guri de scurgere pentru terase, modelele cu flansa fiind recomandate de specialistii care au experienta. Aplicatorii sistemelor de hidroizolatii pot alege si recomanda tipul receptoarelor pluviale care sa corespunda in deplina siguranta cu evacuarea eficienta. Dupa montaj, mentenanta ulterioara a acestora implica inspectii anuale de curatare astfel incat sa nu se produca situatii neprevazute de inundare a acoperisului.

Flansa de scurgere a piesei receptorului se conecteaza la stratul de membrana hidroizolanta care anvelopeaza suprafata asa incat sa fie bine etansata. Tipul de membrana folosit pentru izolatie (bituminoase, plastice, cauciucate, cimentoase, rasini sintetice) trebuie sa fie acelasi material compatibil cu flansa gurilor de scurgere asa incat lipitura la rece sau sudura la cald sa adere perfect cu hidroizolatia, devenind astfel o completare perfecta. Se intampla ca atunci cand se sudeaza bitum cald pe plastic, lipitura nu va fi de lunga durata intrucat sunt tipuri de materiale diferite, cu dilatari diferite, existand posibilitatea ca hidroizolatia sa se desprinda de pe gura de scurgere.

Avantajele scurgerilor pluviale prin afara cladirii

Receptorii de atic sunt o solutie potrivita pentru terase si balcoane datorita unor avantaje pe care le enumeram mai jos:

• nu exista gauri in planseu prin care sa treaca tevi, avand astfel o placa plina si compacta
• nu exista coloane prin incapere care sa produca zgomot la scurgerea apei sau care sa condenseze atunci cand apa ce se scurge este rece ca gheata
• nu ocupa din spatiu si nu are nevoie de masti ori casete de ascundere a acestora

Pozitionare pe inaltime constructiva

Avand o terasa calda de realizat, de la planseu cu termoizolatie si hidroizolatie intr-o anumita inaltime sau grosime constructiva, gura de scurgere principala se monteaza la nivelul ultimului strat de hidroizolatie. Cand avem trecerea receptorului prin atic, acesta se monteaza pe locul unde este carotat parapetul. Inaltimea golului pentru carotare se stabileste cu executantul, in functie de grosimea straturilor, asa incat piesa de scurgere sa fie la nivelul ultimului strat. Este mai simplu si mai sigur ca receptorul principal sa fie pozitionat langa acest gol carotat decat sa fie adus de la o distanta oarecare a terasei prin tevi pozate intre straturi.

Ca sa exemplificam din experienta de pe santiere, se intampla ca o terasa sa fie proiectata astfel pentru un sistem bine facut:

• planseul de beton al acoperisului
• turnare sapa de panta mecanizata
• amorsare bituminoasa a planseului
• montaj gura scurgere la bariera vapori
• montaj strat bariera de vapori cu difuzie
• montaj strat termoizolatie
• turnare sapa de egalizare mecanizata
• amorsare bituminoasa a sapei
• montaj gura scurgere la hidroizolatie
• montaj doua straturi de membrana de hidroizolatie

Sunt foarte multe situatii in care terasa nu are nici o scurgere la nivelul planseului ci doar la nivelul de mai sus a hidroizolatiei. In timpul montajului, dupa ce s-a montat termoizolatia si s-a turnat sapa de panta/ de egalizare, suprafata este lasata descoperita mai multe zile pentru uscare, timp in care pot aparea ploi care sa supra satureze suportul cu apa. Apa patrunde prin sapa – intrucat sapa este absorbanta si poroasa. Umezeala va trece astfel usor prin sapa si se va scurge prin termoizolatia din polistiren, ajungand pe stratul bituminos – bariera de vapori. Acolo va stagna o perioada lunga de timp neavand un drenaj cu evacuare in afara iar cantitatea de apa patrunsa intre straturi se calculeaza la cati litrii de ploaie pe metrul patrat au cazut x cati metrii patrati are terasa. Mai pot exista deasemenea si situatii accidentale de infiltratie, care sunt din cauze a deteriorarii hidroizolatiei, de eroare a montajului sau din neglijenta in exploatare a beneficiarului lucrarii. Odata patrunsa si stagnata in timp, apa dintre straturi isi va face loc ca sa treaca de bariera de vapori si de planseu, aparand si primele semne de infiltratii.

Pentru a evita aceasta problema, scurgerea cu dubla preluare poate fi rezolvarea multor batai de cap. Scurgerea dubla inseamna un receptor secundar dedesubt prin care trece receptorul principal pluvial cu ajutorul unui inel de drenaj sau al unei tevi cu diametru mai mic. Receptorul secundar il mai numim si gura de trecere prin parapet a receptorului superior. Conectarea la canalizare sau la burlan se face pe receptorul secundar care preia toata apa pluviala. Este mult mai avantajos si cu o durata mare de viata a acoperisului de a se pleca cu o stratificatie incepand cu panta de inclinatie a suportului la nivel de planseu respectiv o scurgere secundara pe bariera de vapori. Argumentele contra a celor care nu poriecteaza astfel stratificatia hidroizolanta cu dubla preluare fiind faptul ca, prin spatiul liber al celor doua tevi de scurgere patrunde vapori in termoizolatie din canalizare si recomanda o garnitura de etansare intre cele doua treceri sau montarea unei singure scurgeri pozitionate mai sus.

• 

• 

In practica, am observat ca exista probleme mult mai mari acolo unde nu au fost montate scurgerile duble decat in cazul existentei riscului minim de infiltratie din cauza vaporilor din termoizolatie provenite din canalizare care de altfel pot fi evacuati afara cu ajutorul pipelor de aerisire de tip deflector.

Exemple de infiltratii cauzate de apa remanenta intre straturi.Fara o sapa de panta la baza si fara o scurgere de rezerva la nivelul planseului, o lucrare de hidroizolatie si termoizolatie, a caror straturi constructive ajunge la min. 30cm grosime din polistiren si sapa, are o cantitate mare de apa patrunsa intre straturi datorita faptului ca scurgerea este montata sus la nivelul celor 30cm, peste polistiren si peste sapa, iar ploaia inunda terasa, nefiind montata hidroizolatia etansata la receptor. Timpul de uscare trebuie prelungit pentru ca nu se poate veni cu hidroizolatia pe un suport umed. In tot acest timp, cand sapa pare ca se albeste si se usuca, o alta ploaie torentiala inunda din nou terasa, care neavand unde sa se scurga, intra din nou in termoizolatie. Nu e vina nimanui pentru astfel de evenimente naturale, insa putem adapta solutii tehnice adecvate ca sa prevenim o colapsare a terasei.

Efectul in timp al acestor cantitati insemnate adunate pe toata suprafata terasei sau in zonele unde apa se aduna cel mai mult, este ca va incepe sa treaca de bariera de vapori, acolo unde aceasta cedeaza de la presiunea litrilor de apa acumulate. In perioada verii, caldura excesiva va incalzi apa existenta si posibil sa creeze o presiune a vaporilor care o parte vor fi evacuati in exterior si o parte vor umfla local izolatia; se mai poate si ca aceasta presiune sa impinga umiditatea prin bariera de vapori sub forma de infiltratie. Exista posibilitatea de a scoate apa de acolo pentru o vindecare mai rapida? Vom discuta in alte articole.